Viata este un dar pe care Dumnezeu ni l-a facut cadou, iar noi am ajuns sa fim robii verbului a avea in loc sa gasim esenta lui a fi. Intreaga energie o alergam din zori si pana-n noaptea tarzie ca sa obtinem bunuri si valori. Or fi ele mai importante decat viata?

Natura (padurea) o decimam pentru a-i cotropi sufletul, construind gramezi de ciment si betoane  pentru a locui in ele. Ne cumparam masini scumpe, pentru care ramanem datori vanduti o viata intreaga bancilor. Muncim, asudam, trudim, ne consumam trupul si sufletul doar pentru a indeplini gandul ca ,,o viata am si vreau s-o traiesc”.

Alta truda a sufletului este dorinta de putere. Care putere? Ca sa faci ce cu ea? Puterea de comanda, de a asupri fizic, psihic. Pe cine? Nu crezi ca-ti vei asupri in primul rand sufletul?

Bani, multi bani. Cat de multi? La ce-ti pot folosi? Iti poti cumpara viata cu ei, sufletul, spiritul?

Oare tot acest consum de energie crezi ca-ti mai poate folosi cand vei ajunge pe un pat de spital inconjurat de carduri, cecuri, titluri de proprietate?

Viata exista intr-adevar si in exterior dar si in interior. Iar in interior exista un suflet. El inseamna arta.