Cred ca si tu cititorule, ai o parere foarte buna despre tine. Esti o persoana buna, dar ai si parti pe care cu siguranta doresti sa ti le imbunatatesti. Pentru a veni in ajutorul tau ca un bun crestin iata 3 pasi pe care ii poti parcurge si tu si eu, pentru a deveni mai buni.

Primul pas al iertarii este hotararea de a nu incerca sa provoci o cantitate egala de durere persoanei care a cauzat raul. Atunci cand te iert, renunt la dreptul de a te rani pe masura. Iertarea incepe cand renuntam la ideea de a fi chit si atunci cand hotaram sa nu ne mai gandim la revansa.

Al doilea pas al iertarii implica o noua maniera de a vedea si de a trai. Atunci cand suntem raniti incetam sa ne mai uitam la cel care a cauzat rana-nu mai vedem persoana, ci doar rana noastra. Cand ne plasam intr-o stare de neiertare fata de celalalt tindem sa credem numai lucruri rele despre persoana in cauza. Ne vine sa ne gandim la el numai in termenii durerii pe care ne-a cauzat-o. Atunci cand ne iertam unii pe altii, incepem sa vedem mai clar. Nu ignoram ranile, dar trecem cu privirea dincolo de ele. Redescoperim umanitatea din cel care ne-a ranit. Si acea persoana este fructul a doi parinti imperfecti; este la fel de ranita, singura, slaba sau mioapa ca si mine. Si poarta-la fel ca mine- chipul lui Dumnezeu.

Pasul 3 al iertarii, cel care arata ca ai facut intr-adevar un progres real, este atunci cand constati ca-i vrei binele persoanei respective. Incepi sa speri lucruri frumoase pentru cel care te-a ranit. Ii doresti din toata inima ca totul sa fie in regula intre el si Dumnezeu, ca relatiile sale sa-i fie sanatoase si viata sa-i fie una fericita. Vei mai avea si ganduri negre dar traiectoria inimii este indreptata in directia corecta. Atunci cand doresti lucruri bune pentru persoana care te-a ranit profund, vei sti ca Marele Dumnezeu Iertator a lucrat in inima ta.

Dumnezeu ne porunceste sa iertam ori de cate ori suntem raniti si sa ne impacam ori de cate ori este posibil, pentru ca viata este prea scurta ca sa nu facem asa. Nu vom mai avea niciodata o alta ocazie pentru asta. Daca nu ierti, daca lasi mandria, resentimentele, incapatanarea si autoapararea sa stea in calea ta, vei deveni o persoana dificila si plina de amaraciune. Vei purta in inima ta o povara care va strivi umanitatea din tine. Vei deveni mai rece, cu fiecare zi ce trece. Vei muri.  (John Ortberg)

Parintele Arsenie Boca-Lumina de pe munte

Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte: pacatele, greselile, ingustimea vederilor, prejudecatile, nestiinta si un lant cam lung, care prea cumplit ne strange. Daca Dumnezeu ni-l iarta, cade lantul de pe noi si iarasi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleaga lantul nostru care ne chinuieste, numai daca dezlegam, mai intai noi, lantul in care tinem legati pe fratii nostri.
Dacă noi nu iertam, nici Dumnezeu nu iarta.

Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de asa fel atarnatoare de iertarea noastra, incat, fara aceasta, rugaciunea noastra ni se intoarce in blestem. Caci zice: ,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor noștri”. Deci daca noi nu iertam, neindurarea noastra intoarce cuvintele rugaciunii pe dos, fara sa ne dam seama, asa: ,,Doamne nu ne ierta noua, caci nici noi nu iertam gresitilor nostri”,- ceea ce e un blestem.

Deci, in aceasta privinta, iertarea noastra atarna mai mult de noi decat de Dumnezeu.