Frica de singuratate este fel de sindrom, o artera intens circulata a existentei. Ea contine o chemare si un imbold ancestral, o invitatie spre iubirea de sine. Daca esti singur, nu este intamplator. Daca te simti singur, oricat de multe fiinte s-ar invarti imprejurul tau, nu este intamplator. Sufletul tau creeaza sentimentul singuratatii, in care simti izolarea ca pe-un abis, frica, dorinta de a fi impreuna cu cineva, pentru ca el este prins in plasa convingerii ca lumea inconjuratoare il disipeaza singuratatea.

Omul din noi, captiv in convingeri si obiceiuri, in intrigi si-n iluzii, crede ca un alt om care-l insoteste este antidotul impotriva singuratatii. Iluzia se destrama cand cel insotit isi resimte singuratatea chiar langa umarul fiintei iubite ori in mijlocul multimii. Sentimentul singuratatii este, in esenta sa, o dorinta de a fi iubit. Iata de ce miliarde de oameni traiesc sentimentul singuratatiide cate ori in el zvacneste sentimentul ca nu sunt iubiti.

Schimba acest reflex, aceasta dorinta de a fi iubit in dorinta de a fi tu acela care iubeste. Cand te simti singur, aminteste-ti fiecare clipa in care ai iubit. Daca ai iubit un fir de iarba, aminteste-ti aceasta, traieste din nou sentimentul de a fi tu acela care iubeste. Daca ti-e drag un nepot, daca ti-a fost drag un apus de soare ori un cer senin, evoca acest ,,drag”, pentru ca orice evocare a unui sentiment de iubire te ajuta sa simti ca iubesti.

Si cand tu iubesti, nu te mai simti singur. Cand tu iubesti, vei da un telefon cuiva care se simte singur, nu vei fi acela care asteapta sa primeasca telefonul pentru a-si alina singuratatea. De cate ori te simti singur, aminteste-ti tot ce-ai iubit, caci prin amintire traiesti chiar acum acelasi sentiment.

Nu te lasa prada iluziei durerii si nu face un scop din a-ti consolida singuratatea alaturi de oameni. De sentimentul singuratatii nu te poti ascunde oriunde ai fi, intre miliarde de fiinte sau alaturi de cel mai iubit dintre pamanteni. Atata vreme cat tu nu iubesti, singuratea te bantuie pentru ca prin ea sufletul te invita la dragoste, te cheama catre cpuerea care tese in tine un curcubeu de iubire. Si prin acest curcubeu, Dumnezeu insusi este cu tine.