Inca de la Botez, cu pruncul in brate, la indemnul preotului, nasii trebuie sa citeasca sau sa rosteasca Crezul. Acesta este un simbol al crestinismului. Cu siguranta nu toti il stiu, dar cu un minim de vointa se poate invata. Eu am avut ocazia sa invat Crezul in scoala, datorita dirigintei care ne indemna sa rostim in fiecare saptamana din cartea de rugaciuni Crezul. Voi aveti ocazia sa il cititi chiar de pe acest site, la categoria Rugaciuni dar s-o faceti cu evlavie, asa cum se cuvine.

Originea Crezului. La origine Crezul a fost un text formulat de catre Sfintii Parinti in secolul al IV-lea D.H. cu scopul de a transmite prin viu grai invatatura crestina.

Crezul sau simbolul credintei este cel mai sugestiv mod de exprimare a credintei in Biserica ortodoxa si in Sfanta Treime. Un crestin nu poate participa efectiv la Sfanta Liturghie fara sa rosteasca cu iubire si incredere acest act de recunoastere a credintei in Dumnezeu si in lucrarea Sa desavarsita. Astfel crestinul ortodox isi marturiseste credinta in Duhul Sfant, Dumnezeu Tatal si Iisus Hristos, Fiul nascut din Fecioara Maria, nu facut asemeni muritorilor de rand. Inca din introducerea rugaciunii vedem ca Mantuitorul a existat mereu, adica “mai inainte de toti vecii”. Tot aici vedem si cand s-a intrupat: in zilele lui Pilat din Pont.

Apoi Crezul aminteste pe scurt jertfa lui Iisus, invierea Sa dupa trei zile si urcarea la Ceruri. Acolo impreuna cu Tatal vegheaza asupra lumii. Insa in viitor, in timpul infricosatoarei Apocalipse, Mantuitorul va cobori din nou pe pamant, de data aceasta in calitate de judecator. Atunci vii si mortii vor da socoteala pentru faptele lor. Tot din Crez mai vedem ca imparatia lui Dumnezeu este eterna pentru ca aceasta “nu va avea sfarsit.”

Raportul om-Dumnezeu.
Noi credem intr-un Dumnezeu unic, ce l-a trimis in lume pe Fiul Lui preaiubit pentru a ne mantui. Aceeasi entitate unica si vesnica a creat Cerul, necunoscut noua, muritorilor, dar si Pamantul, de aceea in rugaciune este precizata o lume vazuta (Pamantul) si una nevazuta (Cerul). Oamenii, fara sa aiba contact direct cu Dumnezeu sau cu lumea nevazuta au deplina incredere in Creator.

Tot ce intreprindem in aceasta viata, toate sperantele si rugile noastre se inalta la Ceruri, locul de unde Tatal guverneaza intreaga suflare. Trebuie sa constientizam ca Dumnezeu fiinteaza in trei ipostaze. Tocmai de aceea cand facem semnul crucii spunem: in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Tatal este un parinte ceresc, plin de grija pentru fiecare fiu si fiica in parte. Nu este un tiran, dar ne temem de El intr-o oarecare masura. Si tot El ne dojeneste cand gresim. Trebuie sa intelegem ca o face pentru noi si prin fiecare mustrare ne transmite sa schimbam ce este gresit in atitudinea noastra. Din dragostea Lui imensa pentru oameni, l-a trimis pe Pamant pe Iisus Hristos, unicul Sau Fiu. Si daca Tatal ne-a creat pe noi toti care fiintam in lume, inseamna ca indiferent de rasa si religie cu totii suntem frati.

Universul, vazut ca tot unitar.
Universul vazut (pamantul) si lumea nevazuta (Cerul) au fost create prin iubire (Tatal), intelepciune Fiul) si putere (Duhul Sfant). Aceste doua lumi care alcatuiesc spatiul cosmic formeaza impreuna o unitate. Iar noi oamenii suntem datori sa credem atat in ceea ce ne este dat sa cunoastem, cat si in ce nu putem vedea decat cu ochii mintii. Asta inseamna de fapt credinta si semnificatia Crezului. Si ca sa fiti convinsi de existenta lumii nevazute, ganditi-va ca si omul are de fapt o parte nevazuta: sufletul existent in trup. De aici rezulta ca suntem fiinte complexe inzestrate cu ratiune, sentimente si liber arbitru.