Din momentul nasterii primului copil, parintii incep sa isi faca planuri legate de viitorul micutului. Unii merg cu gandul departe, la facultare si profesie, imaginandu-si viata urmasilor in cele mai mici detalii.

Planificarea viitorului de catre parinti este o iluzie spulberata o data cu trecerea timpului cand, copilul devenit adolescent isi formeaza propriile perceptii despre viata.

Treziti la realitate, parintii incep sa isi bruscheze copiii si uneori adopta un comportament nociv.

Parintii agresivi. In contrast cu atitudinea protectoare a majoritatii parintilor, exista din pacate o categorie certata cu limbajul bland, vorbele frumoase, incurajatoare pe care simte nevoia sa le auda orice viitor tanar.

De la varste fragede, micutii se confrunta cu interdictii absurde, iar pentru orice nimic, ei sunt agresati verbal.

Apelative ca “rau”, “egoist” sunt frecvente la locul de joaca unde parintii si bunicii ii dojenesc pe copiii neascultatori.

Acestia din urma isi protejeaza jucaria favorita, asa cum adultii au grija de obiectele personale. Dar cei maturi nu sunt de acord cu atitudinea lor grijulie, desi adultii procedeaza similar cu propriile lucruri.

Oare care parinte ofera cu larghete primului necunoscut cheile de la masina sau de la locuinta proprie? Similar procedeaza si copiii cu ce au ei mai de pret: jucariile. Si pentru asta nu merita condamnati.

In schimb putem face efortul sa ii intelegem oferind exemple pozitive adecvate varstei lor.

Cand parintii au prostul obicei de a-si critica frecvent odraslele, tinerele vlastare isi interiorizeaza cuvintele negative.

O data intiparite in minte si in suflet aceste remarci daunatoare, copilul isi va schimba atitudinea. El va adopta un comportament distructiv la gandul ca este nedorit sau incapabil sa faca ceea ce il invata adultii ca trebuie.
Parintii autoritari vin constant cu amenintari. “Te las la gradinita si iau acasa un copil mai cuminte”, “te dau la tigani sa te bage in sac” auzim la tot pasul. Toate aceste cuvinte zdruncina psihicul unui copil, care, lipsit de aparare, tace si inghite orice de frica sa nu fie abandonat.

Santajul emotional, cuvintele aspre si amenintarile repetate duc nu doar la un dezechilibru emotional, ci si la probleme de sanatate. Un copil certat la nesfarsit  se retrage in sine si isi pierde increderea in propriile forte.

Cand cineva tipa la tine, te incarci cu agresivitate si simti nevoia sa te exteriorizezi in mod similar, sa iti versi frustrarile pe cine iti iese in cale. La fel procedeaza si un copil.

De aceea este indicat sa lasati atitudinea asta dura si sa adoptati un comportament bland, plin de intelegere si rabdare.

Cum trebuie procedat?

Certurile frecvente declanseaza conflicte familiale. Inainte de toate relaxati-va, respirati profund si schimbati-va atitudinea critica.
Petreceti cat mai mult timp cu copilul, incercati sa il intelegeti, sa ii raspundeti la intrebari si sa il implicati in activitati constructive.

Altfel copilul se va departa de dvs. si nu va fi sincer cand ia o nota proasta la scoala sau are probleme de alta natura.

In tot acest timp exprimati-va sentimentele de iubire si afectiune fata de copil. Numai astfel va creste intr-un mediu adecvat si armonios.

Evident ca trebuie sa ii impuneti si niste limite daca are tendinta sa o ia pe cai gresite (de exemplu sa se joace cu chibriturile, sa se lase influentat de anturaj).

Explicati pe un ton calm, dar ferm consecintele negative ce ar putea decurge din faptele lor necugetata.

Si inca un sfat: cand parintii sunt tensionati si stresati, e bine ca mai intai sa isi restabileasca echilibrul interior inainte de a interactiona cu copilul.

Atunci cand problemele va coplesesc si ati scapat lucrurile de sub control, apelati la consiliere. Pentru ca un consilier bun sau psihoterapeut va poate ghida pe calea cea buna. Iar mai nou, mediatorul este avizat sa rezolve disputele si conflictele interpersonale.

Share on Facebook

Taguri: conflict, echilibru