La 40 de zile dupa Inviere, Domnul nostru Iisus Hristos s-a inaltat la ceruri de pe Muntele Maslinilor.

Inaltarea, asemeni sarbatorii pascale, nu are data fixa si este unul din cele 12 mari praznice imparatesti sarbatorite de Biserica Ortodoxa.

Iisus le-a deschis mintea apostolilor, in asa fel incat acestia sa inteleaga taina Sfintei Scripturi si motivul pentru care Mantuitorul a fost nevoit sa isi verse pe cruce sangele:

„asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi (…) Voi sunteti martorii acestora. Si iata. Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.

Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare”(Luca 24:45-52).

Iisus Hristos, prin inaltarea Sa la Ceruri ne garanteaza noua, tuturor, ca o data cu El vom urca si noi, creatiile divine, nu doar cu sufletul, ci si cu trupul. Iata fragmentul din Ioan care promite ridicarea la Cer a oamenilor:

„Iar Eu cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine”, (Ioan 12:32).

Dar Inaltarea nu se va intampla oricum, ci cand trupurile celor adormiti vor invia, pe cand trupurile vii devin pure si nemuritoare:

„Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba (…) Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire” (I Corinteni, 15:51-53).