Cum definim liberul arbitru? Termenul de liber arbitru este mai mult decat o conceptie de viata, este libertatatea asumata in mod responsabil de fiintele create de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Suntem inzestrati cu libertate, insa  de libertatea totala se bucura doar cei capabili sa depaseasca granitele acestui univers limitat si conditionat.

Exista liber arbitru? Daca luam ca exemplu Biblia, vedem din Facerea ca Adam si Eva au ales sa guste din singurul pom din Rai interzis. Pe campul de lupta un soldat alege sa isi piarda viata fara sa ucida sau din contra, lupta cu toate armele ca sa isi doboare adversarul. Acuzatul supus interogatoriului sustine sus si tare ca este nevinovat sau alege sa usureze munca procuraturii si isi recunoaste fapta. O femeie insarcinata alege sa aduca pe lume o fiinta nevinovata sau recurge la avort ca sa nu isi asume responsabilitatea cresterii copilului conceput accidental.

In toate aceste exemple liberul arbitru isi spune cuvantul. Pentru ca omul este  fiinta rationala care cugeta, “consulta, delibereaza, si alege in mod liber”, asa cum spunea candva Pitagora.

Karma si destinul. Fiecare dintre noi isi poate schimba cursul vietii, dar nu toti dispunem de acelasi numar de variante. Cu cat avem o karma globala mai buna, cu atat  numarul posibilitatilor de a alege un drum potrivit creste. La fel, daca avem o karma mai putin buna, numarul variantelor la care avem acces este mic. In aceasta situatie, adesea  suferinta nu poate fi indepartata si indiferent de optiune, caile destinului sunt anevoioase.

Iisus a ales din iubire pentru oameni sa isi verse pe cruce sangele. Noi putem alege sa ii fim recunoscatori si sa traim in credinta. Sau din contra. Putem alege castigul imediat, o viata plina de indestulare unde banul primeaza. Dar cu ce pret?

Din pacate, in secolul actual iubirea de argint este calea spre fericire pentru majoritatea oamenilor. Toti viseaza bani, lux, vile si masini straine. In loc sa puna accent pe adevaratele comori: viata, sanatatea, familia, iubirea, credinta si linistea sufleteasca.

Chiar daca apelati la un clarvazator ca sa va citeasca destinul, nu este obligatoriu sa traiti ceea ce vi se prevede pentru viitor. Cursul vietii se schimba daca intervine liberul arbitru. Depinde in ce sens vasliti: contra cursului apei sau alegeti sa navigati pe un rau linistit. Nimic din ce se petrece in viata nu este batut in cuie. Destinul nu este altceva decat reactia noastra la felul cum privim viata si incercarile ei. Important este sa invatam legile karmice si sa nu mai repetam greselile din trecut.

Liberul arbitru este un dar divin. Acum ramane sa stiti sa va folositi de el cat mai bine pentru ca destinul sa fie unul bun.

Libertatea de a ne folosi liberului arbitru. De secole intregi ne macina o problema. Oare in ce masura dispunem de liberul arbitru? Dumnezeu stie ce forma va lua viata fiecaruia dintre noi inainte sa ne nastem. Firele de par din cap ne sunt numerate, la fel cum firul vietii are un inceput si un sfarsit dinainte cunoscut. In ce masura Dumnezeu ne guverneaza soarta si in ce masura noi insine alegem felul de a fi si de a trai?

Ei bine, putem spune ca liberul arbitru are niste limite. Suntem conditionati in timp si spatiu in sens ca o entitate suprema alege in ce perioada sa venim pe lume si in ce familie. De asemenea nu oamenii isi aleg data mortii. Daca ar fi dupa noi, probabil aceasta data ar fi cat mai indepartata sau nu s-ar produce deloc. Insa fara  trecere fireasca dintr-o forma de existenta in alta, nu avem acces la eternitate si deci moartea fizica este un rau necesar.

Important este ca prin actele noastre sa nu lezam libertatea celorlalti sau cum ar spune Jean Jacques Rousseau “ce tie nu-ti place, altuia nu-I face.”

Reguli sociale vs. reguli universale. Suntem fiinte sociale si traim dupa anumite reguli. Putem alege sa le respectam pentru a duce o viata plina de pace si armonie sau sa ne opunem acestor reguli. Atunci cand mai multi oameni nu sunt de acord cu sistemul adoptat in stat, prin revolte si revolutii un popor incearca sa schimbe conducerea si implicit legile de guvernare. Alteori oamenii sunt nemultumiti si revoltati cand se incalca anumite drepturi si libertati cetatenesti, dar in loc sa protesteze, aleg resemnarea.

Asa cum intr-o societate civilizata exista niste reguli de baza, tot la fel se intampla si in Univers. Dumnezeu a instituit niste legi divine. In mod cert ele nu sunt nedrepte, dar cine alege sa le incalce, va plati consecintele.

De noi depinde in cea mai mare masura daca alegem o viata organizata si echilibrata sau din contra, una lipsita de esenta divina. Daca alegem sa ramanem pe munte cand cerul da semne de furtuna, nu putem sa ne suparam pe Fiinta Suprema pentru ca ne riscam viata din inconstienta.

Dar altfel stau lucrurile in caz de boala. Cand suferi de o boala necrutatoare, ai de ales intre calea divina, ori respingi cele sfinte si il invinuiesti pe Dumnezeu pentru raul di viata ta. Si asta pentru ca iti este greu sa intelegi cauza suferintei. Raul nu exista in aer sau in curtea vecinului, ci in noi.

Cand ceea ce ne transmite Dumnezeu va fi pe deplin inteles, inseamna ca lectia a fost invatata. Din acel moment suferinta va fi inlocuita cu intelepciune, iubire si iertare. Dar mai intai trebuie sa intelegem necesitatea fiecarui capitol de viata pentru a transcende spiritual.

Dumnezeu este drept, la fel si legile instituite de El. Intrebarea este cat de corecti suntem noi in relatia noastra cu divinitatea. Tot ce nu ne doboara ne intareste pentru ca “soarta este scuza celor slabi si opera celor puternici.” Cel putin asa concluzioneaza Titu Maiorescu.