Loading ...
Criterii de normalitate
In articolul Normalitate si Anormalitate am incercat sa intelegem cum stau lucruile cu acesti termeni. Cei porniti pe drumul evolutiei lor personale, au ajuns la oarece concluzii referitoare la viata, gasind in drumul lor diferite materiale, carti, documentare, studii referitoare la experienta omului pe Terra. Multi accepta doar teoriile demonstrate de stiinta, altii se implica in documentari pe care stiinta nu le poate gasi o rezolvare, in timp ce diferiti oameni, cercetatori, le imbina pe amandoua.
Criterii de normalitate
Ca sa poti realiza ceva, trebuie sa indeplinesti anumite criterii. Ellis si Diamond doi renumiti medici au stabilit criteriile de normalitate in urma cercetarilor lor. Ei cred ca o persoana ar trebui sa fie constienta de ea insasi, sa se accepte asa cum este si sa inteleaga ca ea este unica. Ii este util sa se orienteze in viata, sa nu se frustreze pentru motive care nu-si au rostul, sa aiba o minte deschisa catre tot ce este si catre orice actiune benefica.
Oamenii traiesc o realitate, aceasta pe care o percepem cu totii si este bine sa dam dovada de realism si sa nu traim in alte dimensiuni cum se mai intampla. Trebuie sa ramanem cu picioarele pe pamant, sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ceea ce facem, sa ne angajam in activitati cu caracter de creatie si sa fim moderati si prudenti la actiuni ce par a avea un anumit grad de risc. Desi ne-am dori cu totii sa detinem controlul total a ceea ce suntem, ce spunem si facem, trebuie sa acceptam incertitudinile si posibilitatile pe care le avem de a le ajusta. Este bine sa constientizam si sa traim prezentul si sa ,,imbinam placerile imediate cu cele de perspectiva”.
La prima vedere cu aceste criterii am fi de acord, cel putin teoretic, insa practica demonstreaza ca evenimente si situatii de viata, ne impiedica sa fim de acord cu ele.
Echilibru si dezechilibru, normalitate si anormalitate
Culturile orientale si occidentale au teorii diferite in intelegerea anumitor fenomene, dar in esenta lucrurile conduc catre acelasi rezultat. Orientalii ne vorbesc despre echilibru si dezechilibru, yin si yang, occidentul despre normal si anormal. Impreuna cu dv. incercam sa credem ca normalitatea realitatii ar trebui perceputa ca o armonie, un echilibru, iar anormalitatea ca un dezechilibru in tot si in toate, indiferent de teorii si studii.
Paolo Coelho spunea ca: ,,realitatea este ceea ce majoritatea considera ca trebuie sa fie, nu neaparat lucrul cel mai bun si nici macar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorintei colective”.
Dupa cum observam este greu sa definesti normalitatea, dara-mi-te sa o mai si formulezi. Oare cati oameni pot sau mai au timp sa inteleaga normalitatea? Credem ca in majoritate afirmam ca toate ,,asa ar trebuie sa fie”. Cine poate spune ca asa este bine si asa este rau? Dupa care criterii? Stabilite de cine? Prof. Dr. Florin Tudose afirma: ,,oricat ar parea de neobisnuit, se poate spune ca nu exista valori generale acceptate simultan de toti membrii unei societati sau intr-un proces sincronic de toate societatile care isi desfasoara existenta la un moment dat”. Ceea ce s-a intamplat in 2001 in S.U.A, demonstreaza acest lucru.