Arta Relaxarii
ArtaFengShui
Blog > Povestea mea > Un fragment din viata mea

«

»

Un fragment din viata mea

Scris de Corina Georgescu in categoria Povestea mea la data de 13 martie 2011 | 5 comentarii

Indrazneste sa iti spui povestea. A-ti face cunoscuta povestea este uneori dureros. Dar pe aceasta cale poti ajuta pe cineva aflat in suferinta. De aceea m-am gandit sa va impartasesc un episod din viata mea.


Institutul pentru ocrotirea mamei si copilului “Alfred Rusescu”. De cateva luni merg la un centru de sanatate impreuna cu fiul meu. Se numeste Alfred Rusescu si este o casa mai veche cu etaj de pe Calea Grivitei. Aici copiii cu diverse dizabilitati beneficiaza de ajutor de specialitate. Ei urmeaza un program de terapie conceput pentru fiecare caz in parte. Unii se recupereaza complet, altii raman cu anumite deficiente o viata intreaga.


Acolo am luat contact cu parinti si bunici veniti de pretutindeni. Am facut schimb de ganduri, impresii si experiente personale. Intr-un fel suntem tovarasi de suferinta. Fiecare pacient este programat de cel putin doua ori pe saptamana sa mearga la fizioterapie, psiholog, logoped, sala de educatie speciala sau la alta sectie, in functie de indrumarile cadrelor medicale.


Gradinita din curtea institutului. In partea stanga a cladirii functioneaza o gradinita pentru copiii mai speciali. Speciali in sens ca unii au sindromul Down, altii se confrunta cu retard psiho-motor, sunt insuficient dezvoltati pentru varsta lor si toti se confrunta cu aceeasi problema: nu vorbesc. Si pentru ca au nevoie de mai multa atentie, trei educatoare rabdatoare le poarta de grija cu o sensibilitate materna.


Daca la inceput am mers la acest centru de sanatate mintala cu o mina posomorata, intre timp am prins curaj pentru ca dintre toti pacientii, baietelul meu are diagnosticul cel mai bland: o intarziere de limbaj si o usoara intarziere psihica. Personalul de aici este amabil si te face sa te simti in largul tau. Iar insotitorii copiilor sunt si ei zambitori si poate resemnati. Intreband in stanga si in dreapta de cand frecventeaza institutul, am vazut ca unii au “vechime”. Cativa vin de un an, doi, pentru altii au trecut deja cinci ani. Si ofteaza cand raspunde. Se tot intreaba cat timp va mai bate drumul. Dar in cele din urma se imbarbateaza: “pentru sanatatea copilului, trebuie, ce sa faci?”


Proiect de binefacere. Acest centru este un proiect initiat de doamna neuro-pishiatru Sandru, un doctor si un om deosebit. Putini oameni in zilele noastre initiaza un proiect amplu fara a-si urmari propriile interese. Cei care lucreaza aici au un singur tel: sa isi ajute micii pacienti sa se integreze in societate ca fiinte normale si independente.


Scopul povestii. Cu aceasta ocazie am observat ca multi parinti disperati, majoritatea fara posibilitati materiale au frecventat o multitudine de locuri pana au gasit acest centru. Eu am ajuns aici prin intermediul organizatiei Salvati copiii. Si prin intermediul acestor randuri sper sa indrum la randu-mi alte persoane care au nevoie de ajutor.


Sanatatea este cea mai de pret. A fi sanatos este un dar divin de care nu se bucura toata lumea. Pretuiti acest dar si nu ravniti la lucruri materiale. Nu averea nemasurata, vilele si masinile luxoase aduc fericirea. Si daca le aveti pe acestea nu inseamna ca puteti cumpara iubire, sanatate si liniste sufleteasca.


Bucurati-va de lucrurile marunte si multumiti Domnului pentru ce aveti deja. Si daca aveti mai mult decat este va este necesar pentru un trai indestulat, invatati sa daruiti. Cu faptele bune va pavati drumul spre Rai.


Taguri:

5 comentarii la articolul “Un fragment din viata mea”

adriana a zis:

Tot patitul e priceput! Numai el stie cum e sa o iei de la zero cu cautarile cand viata te pune in fata unui diagnostic de speriat! Si poate postul Pastelui este cea mai buna ocazie sa ne aplecam asupra oamenilor in general si in special, asupra celor care au nevoie de noi!

martie 13th, 2011 la ora 17.36

Florian Ciupitu a zis:

Nu am cuvinte sa pot descrie acest articol!

Este o realitate ceea ce se intampla cu Alex. Un copil extraordinar cu o vibratie deosebita. Dumnezeu va avea sigur grija de el.

martie 15th, 2011 la ora 21.14

Corina Georgescu a zis:

“Un copil extraordinar cu o vibratie deosebita”
Aceste cuvinte m-au impresionat, mai ales ca vin din partea unei persoane deosebite.

martie 15th, 2011 la ora 22.44

Alina S. a zis:

Ma bucur enorm ca ai scris acest articol. Sper ca citind aceste randuri si alti parinti sa-si faca curaj, sa accepte ceea ce se petrece cu copilul lor si sa ajunga la acest centru.
Nu am copii inca, dar imi doresc foarte mult si pot spune cu tarie ca nu vreau decat sanatate si un trai decent.
Doamne ajuta!

martie 17th, 2011 la ora 00.55

iuliana a zis:

Numai o mama cunoaste suferinta unei alte mame atunci cand aceasta se straduieste sa faca tot ce poate pentru copilul ei si sa-i ofere o copilarie sanatoasa si fericita. Un copil iti schimba viata in bine,iti ofera sansa de a retrai copilaria alaturi de el,de data aceasta pot spune chiar mai frumos decat cea pe care ai avut-o tu.

In copil te regasesti pe tine,iti dai seama ca lucrurile pe care el le descopera si le face le faceai si tu cand erai de varsta lui,iar mamele care se chinuie sa le ofera dragoste,o viata sanatoasa si liniste sunt de admirat,desi pot spune cu parere de rau ca inca nu toate femeile sunt mame pentru copiii lor,si eu sunt mamica si stiu ce inseamna un zambet al copilului,iti lumineaza ziua,si te face sa intelegi ca ai pentru ce trai in lumea asta asa de agitata

martie 17th, 2011 la ora 23.57

Lasa un comentariu