Undeva, candva s-a considerat ca trebuie sa ne reintoarcem pe pamant, cu o misiune ce trebuie musai a fi de indeplinit. S-a hotarat si cand, dar mai ales cum sa venim: puri. Cu o matrice ideala, curata far’ de pacat.
Inceputurile pentru fiecare sunt albe, imaculate. Anotimpurile se succed, si-l rugam pe Dumnezeu sa mai intoarca odata roata, sa ne mai vedem odata soarta. Sa vedem anii tineretii, sa vedem stralucirea vietii, care uneori fara rost s-au dus.

Printre razele coborate asupra firelor de par albite, ajungi sa meditezi la ce a fost, mai putintel (si din pacate) la ce este acum si aici si aproape chiar deloc la ce va fi. Tot mai rar, dar placut de ce sa nu recunoastem, filozofam la frumusetile ce au trecut pe zebra vietii. Este frumos, ne face placere, vin amintirile, nostalgiile, dar….. Este si un dar cand trebuie sa discuti si despre ce a fost mai putin placut.

Priviti in jurul vostru, mai abitir in ultimii ani, cand fara de zabava, de imprejurare, eveniment sau situatie, se aud voci, la care noi suntem moderatori despre conflicte. Mai are importanta ce fel de conflicte? Eu zic ca nu. Cand nu prea ai maruntis prin buzunare, esti invitatul cel mai de seama al unei sindrofii. Placut sau nu trebuie sa iti urmezi pasii, ca la noblesse oblige. Si tie ti-a mangaiat orgoliul cand ai avut multi invitati.

La o plimbare prin parc, undeva intr-un colt, spre o recreere a sufletului te asterni pe o banca.
Intre doua cafele si un sughit infundat al unui sef mai incomod, iti relaxezi degetele, pipaind tutunul fin al unei nicotine.

La urma urmei ce au in comun aceste situatii si multe altele la care esti din ce in ce mai prezent?
O discutie, poate chiar doua, daca nu prea multe. Participanti? Multimea din jurul tau, din tine insati. Subiectul? Nimic mai simplu. Un conflict? Temele? Cele mai preferate: societatea si familia. Si cum tema noastra este ,,conflicte religioase’’, in mod sigur ea nu a lipsit.

Dar de ce conflicte? Si pentru ce? Cui folosesc? Ceea ce este important de facut este sa incercam sa le diminuam amploarea tot mai mare, indiferent ca vorbim despre politic, sport, societate, natiune, continent sau planeta.
Pentru ca suntem la analiza subiectului conflicte religioase, propria analiza referitoare la chestiunea in dezbatere, se axeaza pe gestionarea conflictului intern, din noi insine. Orice maraton incepe cu primul metru strabatut. Personal nu pot accepta ideea in virtutea careia, conflictul, in speta cel religios incepe intaia data la nivelul mentalitatii globale.

Mai mult sau mai putin stiintific, tehnicist sau doctrinar, elocvent pentru omenire este descoperirea metodelor prin care oamenii pot renunta, chiar si pentru cateva clipe la ideea aprinderii fitilului unui conflict. Exista un liber arbitru al fiecaruia, in care din nefericire umbla cine nu trebuie. Ar fi utile si de realizat faptul ca inainte de toate este indicat sa ne supraveghem pe noi insine, sa vedem unde ne situam noi ca individ si pe urma sa oferim idei. In momentul in care ti-ai rezolvat problemele cu tine insuti, mergi de-ti ajuta aproapele. Spune-ti tie insuti, repeta la nesfarsit cuvinte precum: rugaciune, iertare, iubire, bine, frumos si multe, multe altele. Incearca de cauta, ai unde gasi.

Am pornit de la conflict care nu este altceva decat o stare anormala si am vorbit despre rugaciune care ne spune ca noi suntem o creatie a lui Dumnezeu. Si cum spuneam ca prin rugaciune dezarmam iadul care este reprezentat de conflictul ce ne duce la pieire, nu imi ramane nimic altceva de facut decat sa va spun : ,,Dumnezeu sa va binecuvanteze’’.