Conceptia despre suflet in antichitate. Despre suflet s-au spus multe, desi aceasta parte care intregeste omul este nevazuta.

Initial grecii defineau sufletul ca partea imateriala ce se desprinde de trup o data cu moartea fizica. Isi pasreaza forma, insa nu si inteligenta. La Aristotel trupul ia forma sufletului, in sens ca partea fizica serveste de invelis pentru  fiinta umana. Trupul este o gazda temporara care adaposteste sufletul in timpul scurtei noastre calatorii pe Pamant.
La egipteni partea imateriala din om era divizata in mai multe suflete. Asemanator sufletului din crestinism este “bai”.

Aceasta parte anima viata oamenilor si este de sine statatoare dupa iesirea sufletului din trup. Sufletul este simbolizat in traditia egipteana de o pasare care insoteste zeii in lumea nevazuta. Datorita credintei in viata vesnica, egiptenii au construit piramidele si una dintre minunile antichitatii este piramida lui Keops.

Sufletul in Vechiul Testament. Despre suflet se vorbeste si in Biblie, incepand cu Vechiul Testament. In Geneza, Dumnezeu sufla duh de viata in narile lui Adam si astfel primul pamantean devine “fiinta vie.” Tot Dumnezeu decide cand ne intrerupe firul vietii si o data cu el ne ia suflul. Omul, conceput dupa natura spirituala a lui Dumnezeu intra in comuniune cu creatorul Sau prin suflet.

Ca o curiozitate, termenul “nefes”, care desemneaza sufletul in Vechiul Testament apare de 755 de ori in prima parte a Bibliei. In traducere inseamna suflare sau respiratie. La greci se traduce prin psihi, iar in latina prin anima. Datorita suflului divin, omul prinde viata si inceteaza sa respire in momentul in care sufletul se desparte de invelisul sau fizic.
Nefes este mai mult in Biblie decat respiratia fara de care n-am fi pe acest Pamant. Este partea rationala din fiecare om, dar si centru al sentimentelor. Este puntea noastra catre Creator. Acum avem mult mai multe cunostinte despre suflet. El exista dinainte de nasterea fizica a unei persoane si se intoarce in lumea nevazuta dupa disparitia fizica.

Se spune ca exista 24 de vami pe care sufletul trebuie sa le parcurga imediat ce a iesit din trup. Cine a facut fapte bune in calatoria pe pamant se va bucura de viata vesnica. Cine nu, isi va ispasi pacatele in foc.
Totusi la un moment dat Iadul va fi inchis defintiv, dupa a doua venire a lui Iisus. Dar pana atunci noi trebuie sa ne ingrijim de suflet daca vrem sa fiintam dincolo de aceasta lume. Chiar daca Dumnezeu este bun si iertator, asta nu inseamna ca vom petrece pana inchidem ochii in ospat si petreceri. Ci mai recomandat este sa iubim si sa iertam, asa cum ne indeamna si Maestrul Sha in lucrarea sa “Puterea tamaduitoare.” Asa vor sta si bolile departe de mintea, trupul si sufletul oamenilor.
Daca dam prea multa atentie trupului, uitam de suflet. Majoritatea il cauta pe Dumnezeu dupa ce au dat de necazuri. Nu asteptati sa apara boala, sa pierdeti pe cineva drag ca sa va ingrijiti si de suflet. Cu el mergem la Judecata.

O tanara vorbea despre felul in care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Mergea la Biserica duminica de duminica si credea ca asta e suficient. Dar restul timpului incerca sa se simta bine, ignorandu-si latura spirituala. A bea, a te droga si a imbratisa viciile in mod cert nu are legatura cu viata crestineasca. Dar peste cativa ani si-a dat seama ca se simte goala sufleteste.

Atunci a luat atitudine si l-a rugat pe Dumnezeu sa intre in viata ei, ceea ce reiese din propria declaratie:
“L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, iertare, mangaiere, acceptare si un rost in viata.”

Trebuie sa luam exemplul acestei tinere si sa ne indreptam cat mai de timpuriu. Pentru ca maine este o zi de care nu ne vom bucura cu totii.