O poezie scrisa de Cristina Onoiu

1. Multumesc iubit, Parinte Dumnezeu,
Ca ne ocrotesti si ne aperi mereu
Ne-ai lasat mijlocitor,
Si al nostru indrumator, cu smerenie,
Pe iubitul, Sfant Parinte Arsenie.

2. Fratii crestini de pretutindeni, azi va spun
Viata unui Sfant Parinte foarte bun.
Va rog sa luati aminte
La frumoasele cuvinte,  nu plecaţi,
Lasati grijile afara si ascultaţi.

3. Intr-un sat, Vaţa de Sus, din Hunedoara,
Se nastea un prunc ce-avea sa schimbe ţara,
Din parinţi crestini, iubiţi,
Care erau fericiţi, c-au nascut
Un copil ce-avea sa fie Sfant.

4. A lui mama se numea Cristina,
Si-a avut in pantece lumina,
Caci ea a visat frumos:
Luna, soare luminos, si gandea
,,Oare ce avea sa fie acest copil in viaţa sa?”

5. Tatal sau, ce Iosif se numea,
Nume pruncului, Zian, punea,
Si cu cat timpul trecea,
Zian repede crestea, si asculta
De parinţi care spre bine-l indrepta.

6. Mai tarziu dupa ce scoala a terminat,
Viata Domnului, pe acest pamant si-a inchinat
A intrat în manastire
Si-o frumoasa vietuire, Ca de Sfant,
A avut pana a plecat de pe pamant.

7. In Muntele Sfant este trimis,
Si acolo minune mare s-a scris,
S-a rugat la Dumnezeu,
Sa il ajute mereu si sa-i dea
Un duhovnic sa-l indrume in viata grea.

8. Crezand ca nu-i vrednic de ajutor,
Maicii Sfinte, s-a rugat cu foc si dor,
Atunci o mare minune.
Cum numai Sfintii pot spune, s-a intamplat,
Maica Sfanta, sus pe munte l-a urcat.

9. Pe Serafim de Sarov la întâlnit
Si acesta viata i-a povatuit,

Cu post si cu rugaciune
A primit intelepciune si-a venit
Inapoi la Sambata unde-a slujit.

10. Devine staret al Sfintei Manastiri
Si indreapta lumea chiar si din priviri,
Avea dar proorocesc,
Nefiind cu duh lumesc si indrepta,
Pe tot pacatosul, care-l asculta.

11. Avea ochi albastri si senini,
Ochi ce te cutremurau, divini,
Nu puteai sa ii privesti,
Decat doar sa te smeresti si vedeai,
Puterea lui Dumnezeu, cand ii priveai.

12. Toti crestinii, din tara, il cautau,
Sa ii ceara sfaturi, sa-i ajute il rugau,
Mustra dur pentru pacate,
Avea vorbe minunate, si iubea,
Pe tot pacatosul care se-ndrepta.

13. Mai tarziu este trimis din Fagaras,
La obstea din Prislop, sfant lacas,
Urmarit de securisti,
Crestinii sunt foarte tristi,  da’l urmau,
Se duceau dupa-al, lor Sfant si lacrimau.

14. In continuare este urmarit,
Luat in ras de altii chiar batjocorit
Prislopul devine atunci
Sfanta obste dar de maici, duhovniceasca,
Indreptata catrea calea ingereasca.

15. De la Prislop l-au dus la Canal,
A fost chinuit, lovit brutal
La fel ca Mantuitorul,
A rabdat pentru poporul, cel lovit,
De communism, de ura si asuprit.

16. S-a intors din nou la manastire,
Pentru a salva crestini de la pieire,
Era urmarit mereu,
De duşmanul cel mai rau, de atunci,
Securistii care n-au scapat de munci.

17. A fost chinuit prin închisori,
A suportat chiar si deportari
A suferit cu rabdare,
Pentru rasplata cea mare, ce avea,
Sa primeasca si cununa aevea.

18. Mai tarziu la Draganescu este dus
O Biserica-n al Bucurestiului apus,

Este urmat de crestini,
Chiar de-ndura orice chin, cu bucurie,
Pentru Domnul suferea orice urgie.

19. Acolo Sfantul Parinte a pictat
Biserica Sfanta cu har minunat,
Dar a pictat cu tarie ,
In suflete bucurie si cuvant
Credinciosilor de pe acest pamant.

20. Pentru ca avea darul proorocesc
si-a vazut sfarsitul asa cum era firesc,
Stia ca va suferi,
Ca dusmanii-l vor lovi, dar rabda,
Pentru ca avea sa isi ia plata sa.

21. Ai plecat Parinte pe Carare,
A Imparatiei dulce, rara, floare,
Te-ai dus sus la Dumnezeu
Ca sa ne veghezi mereu, pe vecie,
Si sa fim cu totii in Imparatie.

22. Iti multumim, Parinte, ca ne-ai ajutat,
Ca ne-ai fost alaturi si ne-ai ascultat.
Sa nu ne uiti drag Parinte,
Pentru noi roaga-te, Sfinte sa venim,
In Imparatia Domnului. Amin.